Un proces de pomină

 

     Când în sală a răsunat: „Ridicați-vă! Începe judecata!” – iar noi eram 6 inși, ca niște oi fără apărare – în minte mi-au venit cuvintele din Psalmul 21: „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.” Încăperea în care se ținea judecata nu era ca arenele romane, în care Nero cu acoliții săi se distrau aruncându-i pe creștini la fiarele sălbatice înfometate. Noi suntem o țară civilizată, în care totul se desfășoară altfel (numai creștinii sunt la fel), nu folosim fiare sălbatice. Avem față umană (deși pe dinăuntru unii sunt niște lupi răpitori). Acolo nu erau avocați, aici pentru fiecare a fost adus un avocat, așa cum se cere.

— Domnilor avocați, vă rog să vă ocupați locurile! a zis președintele.

     Dar fiecare dintre noi a refuzat serviciile avocaților.

— Avocatul nostru este Domnul Isus Cristos, nu avem nevoie de altul.

     Atunci judecătorii ne-au stabilit la fiecare câte un avocat din oficiu.

     Așa a început prima zi de judecată. Ca martori au fost chemați 120 de oameni. Totul a fost dinainte pregătit cu minuțiozitate. Martorii învinuiților nu au fost primiți. Toate locurile din sală au fost ocupate de către membri partidului comunist și, pe motiv că nu mai sunt locuri, pe credincioși nu i-au lăsat să intre în sală. Totul a fost stabilit dinainte.

     Tocmai în ziua când trebuia să se înceapă judecata, a avut loc un mare eveniment în Rusia. Pe data de 12 aprilie 1960, Iuri Gagarin a zburat cu o rachetă în cosmos. Cum toată lumea era foarte agitată, a urmat judecata pe 17 aprilie. Toți erau cuprinși de un extaz sărbătoresc și ne batjocoreau tot timpul. De exemplu, au întrebat-o pe o soră, care era acolo în calitate de martor:

— Cine-i mai de valoare? Iuri Gagarin al nostru care nu l-a văzut pe Dumnezeu sau Vanea al vostru care mărturisește despre El?

     Sincer să fiu, era o întrebare prostească, însă ea a dat un răspuns inteligent.

— Fiecare dintre ei are valoare: și unul și celălalt sunt niște eroi!

     Acum, după 45 de ani, dați-mi voie să vă întreb:

— Ce sau cine avea o mai mare valoare: învățătura creștină vie și cei ce stăteau cu mine alături pe banca acuzării sau ideologia partidului comunist, anchetatorii mincinoși, procurorii, martorii mincinoși, comuniștii și toți ceilalți care erau de partea lor?

     Au dispărut demult cu toții. URSS s-a destrămat, ca și partidul comunist cu puterea lui, iar credința evanghelică e vie și astăzi.

     Dar să ne întoarcem la sala de judecată. A fost chemat Alexei Petrovici Lariji, fratele nostru din Birluliovo, ca să depună mărturie.

— Nu Iuri Gagarin este un erou, ci acesta este adevăratul erou, a spus el, arătând spre mine.

     Trebuie să spun că, nu după multă vreme, Lariji a fost găsit mort. Cauza morții: mister. După aceea au chemat-o pe vecina Arina. Când ea a intrat, judecătorul a zis:

— Iată martorul cel mai important. Ea locuiește alături de Fedotov. De la ea vom afla multe lucruri interesante.

     Cu o noapte în urmă, eu am avut un vis. O gâscă sălbatică zbura, iar pe spatele ei stătea un sportiv și se ținea strâns de gâtul ei, care se tot lungea. Gâsca s-a năpustit asupra mea. Surprins, eu am țipat. În același timp s-a auzit o împușcătură și gâsca a căzut la picioarele mele, strigând: Ga-ga-ga. Când m-am trezit, parcă se tot auzea: Ga-ga-ga. Când a intrat Arina, vecina mea, ea s-a apropiat de mine și aproape că a căzut la picioarele mele. N-a putut spune nimic în afară de ha-ha-ha, plângea în hohote. Judecătorul Kolov speriat, s-a uitat la expertul evreu Lundț și a zis:

— Uite ce i-ai făcut!

     Profesorul Lundț s-a apropiat de Arina și a întrebat:

— Ce-i cu dumneavoastră, tovarășă? Ca răspuns, iar s-a auzit ha-ha-ha-ha.

     Atunci el a făcut semn Miliției și au luat-o din sală. În sală era o liniște de mormânt. Câteva minute nimeni nu a scos nici o vorbă. Mie mi-a venit în gând tabloul din Sfânta Scriptură când au fost scoși afară Anania și Safira, care l-au mințit pe Duhul Sfânt. În sală erau în jur de 1000 de oameni. Comuniștii au vrut să dea o lecție celor prezenți, să vadă toți ce fac ei cu sectanții, dar lucrurile au luat o întorsătură nedorită. Cel Nevăzut a intervenit și Și-a făcut judecata Lui.

     Avocații de obicei erau oamenii puterii și, prin întrebările lor, ne făceau numai rău. Astfel credincioșii primeau ani buni de lipsire de libertate, dar cel mai mult am primit eu, 10 ani. Un singur avocat, evreul Simeon Aria, care știa cum stau lucrurile, că totu-i stabilit dinainte și care m-a rugat să renunț la el, el singurul m-a apărat cu adevărat. De aceea vreau să-i acord un loc special în mărturisirea mea, că merită. El a început să-i pună niște întrebări martorei Ana Kresina și a prins-o cu minciuna. Toată lumea și-a dat seama că ea minte. Atunci procurorul a sărit în picioare și a strigat la avocat:

— Tu cine ești?

— Simeon Aria, avocatul, a răspuns el, neînțelegând întrebarea. Procurorul s-a enervat și mai tare și a strigat din nou.

— Cine ești tu?

     Și din nou avocatul nu a înțeles și a răspuns liniștit:

— Eu sunt Simeon Aria, avocatul.

     Atunci procurorul, deja cu spume la gură, a strigat din nou:

— Tu cine ești? Ești comunist sau ce ești?

— Comunist, a răspuns avocatul.

— Stai jos! Cred că în sfârșit ai înțeles totul.

     Aria s-a așezat. El a înțeles: a înțeles că un comunist trebuie să joace cum i se cântă.